Bored as hell

In viata mea nu am fost mai plictisita de atat, nu am chef nici sa pun diacritice. Teoretic nu am chef nici sa scriu da ma prefac ca imi fac tema ca da maica-mea tarcoale pe aici mai ceva ca Sherlock.

Ascult Elvis Presley  (da click pe domnu' Presley) de vreo juma de ora si asa bine ma face sa ma simt (nu atat de bine sa ma faca sa invat ceva, in caz ca nu stiati noi astia mai ghinionisti dam simularile saptamana viitoare) .. bun deci ma face sa ma simt asa de bine ca sincer aproape m-as ridica de pe scaun si as dansa.
Desigur sunt putini vecini care ma suporta avand in vedere ca la unu era sa ii scap scrumiera in cap (imi pare rau) si la altu , ei bine sa zicem ca Hitler (mama) m-o pus sa scutur covoarele si eu am ascultat.. da le-am scuturat de la geam, si cum stau la 2 era cat pe ce sa frec eu geamurile la parter si la 1 de ma lua dracu daca nu bagam scuza : "da era sa le scap si a suflat vantu si era mai ceva ca o cobra si .. imi pare rau" , ca sa ma pun eu sa fac galagie la ora asta.

Bun deci vreau sa ajung la faptul ca eu iubesc muzica . Cine dracu nu o iubeste , nu ? Practic ii zgomotu care iti da aripi mai ceva ca RedBull. Pe bune acum poti inota in alcool la un party daca nu ai muzica, practic bei degeaba. Si hei : ori bem ori plecam acasa.
Ca veni vorba de party-uri, zilele astea ma gandeam cat de super-awesome ar fi sa fie in oras un party sau o iesire stil vintage, retro sau chestii d-astea foarte smechere, nu tu zara n shit.

Desigur degeaba imi pierd eu tipul aici daca nime' nu ma asculta. Imaginati-va numai foarte multi oameni imbracati vintage, retro fie tu motociclisti fie tu ciobani si striperi ii ok cat timp ai oleaca tenta de vintage.

Sa revenim la muzica. Imi pare rau pentru persoanele care considera manelele viata lor. Mie mi se pare de prost gust sa mergi intr-un loc prezentabil si sa-l auzi pe X-ulescu cum behaie despre araboaica lui. Manelele sunt ok la petreceri si sa te distrezi, da cu masura. Cine cacat se relaxeaza cand auzi ca i se rupe inima la ala ? 

Poftim aici relaxare : What a wonderful world - Armstrong


Inca nu sunt sigura unde o sa ajung cu aceasta semi-poveste. Maica-mea mai are putin si ia lupa sa vada ce tot schimb ferestrele si schimb playlist-ul si cred ca nici nu pricepe de ce am trecut de la Armstrong la Apocalyptica (click) ..

Hai sa va spun ceva interesant , am citit Suge-o,Ramona (click) , adica am si comandat-o ( uite aici copil fericit): 

bun si jur e cea mai faina carte care am citit-o. O recomand.

A plecat Hitler.

Ne rescriem curand.

Pwp

Liceul Onisifor Ghibu Oradea

Aceasta versiune este necenzurată. 

Îţi mai aminteşti de clasa I ? Sau mai bine zis îţi aminteşti de grija mamei tale că nu ştia ce flori să cumpere în prima zi de scoala, ce ciocolata, ce cadou să aleagă.. dar cine se gândeşte la asta ? Dacă te uiţi din exterior, vezi un copil, cu ghizodanul mai mare ca el dornic să înveţe, să se joace, să îşi facă prieteni noi. Dacă te uiţi şi mai de departe îi vezi pe părinţi cum şuşotesc în colt că nu ştiu ce să facă cu tine acum că trebuie să iasă de la serviciu mai repede să te ducă acasă, cu cine să te lase. Pun pariu că îţi aminteşti prima zi. Toţi credeam că la şcoală trebuie să stăm numai o oră şi după trebuie să mergem acasă. Exista totuşi unul “mai pregătit” de acasă care ne trăgea de mâneci zicând :” Mami a zis că atunci când acul mic este pe 11 şi acul mare este pe 10 trebuie să merg acasă aşa că nu plecaţi nicăieri! “.

Aveai emoţii să nu greşeşti clasa, toate arătau la fel, era o misiune demnă de premiat.( Eu m-am rătăcit odată, dă-o dracu, erau 4 la fel ) Aveai emoţii în legatura cu orice. Generaţia cu cheia la gât vă spune ceva ? Te-ai dezvoltat, doamna învăţătoare ştia pentru ce te pregăteşte.

Mulţumiri tuturor învăţătoarelor !

Diriginte, mai mulţi profesori, mai multe materii, mai mult curaj care echivalează cu impertinenţa, mai multă rivalitate. Gimnaziu.

Gimnaziul este un fel de introducere într-o lume mai capabila. Primii doi ani ai gimnaziului sunt tratati ca atare, cu respect, cu seriozitate. După realizezi că e cam plictisitor să fii aşa responsabil. Când intri in clasa a 7-a iţi vezi colegii mai schimbaţi, mai frumosi, mai pensaţi. Din experienta mea atunci începe distracţia, profesorii parcă sunt mai de treaba, mai înţelegători (*), practic este ultima treapta care te duce spre o scara veche, fericirea.

* = eram odată la minunata oră de tehnologie şi profesoara noastră era puţin pe altă planetă. O colegă işi aranja părul şi o ridică în picioare. Profa dă o tură de clasă ( colega se tot întreba ce o făcut de o ridicat-o în picioare ) şi când ajunge iar lângă ea, doamna profesoară, foarte serioasa spune : Uitaţi-vă la X-uleasca cum stă în picioare . *ba dum tss* ne-am distrat fain după la ora ei.

Clasa a 8-a, toată lumea (şi prin toată lumea mă refer la părinţi şi profesori) se zbate din greu să ne faca să învăţăm, să luăm note bune la teze, la examene, să ne organizeze o ultimă săptămană prin care practic facem parada modei, o ultimă luna în care învăţăm Gaudeamus şi ne facem un cântec prin care putem să le spunem profesorilor “in the face” ce părere avem despre ei.

O ultimă zi în care părinţii nostri sunt cei mai mândri că noi suntem eroii, ultima dată când îţi vezi anumiţi colegi, ultima zi când plângi după ei şi după diriginte.

Multumiri tuturor dirigintilor !

Felicitări celor care au ajuns la ce liceu si la ce profil vroiau ! Urmează cea mai tare perioada de dupa gimnaziu, liceul. Colegi noi, profesori noi, materii noi şi cel mai important : diriginte de liceu. Cu totii ştim că urmează perioada:

• Ti-ai facut tema ?
• Am avut tema ?
• Eu nu am putut sa mi-o fac pentru ca am invatat pentru test.
• Dam test ?

Dar nu este vorba doar despre efectul de turmă şi faptul că în primă faza clasa e unită, e legat de tot: de spiritul scolii, de director, de colegi. În special de colegi, şi la gimnaziu îţi petreceai tot 6 ore cu ei în fiecare zi, dar de această dată parca e mai diferit, parcă îţi este milă de colegu' să îl laşi să ia 2 singur şi îi şopteşti. În cazul de faţă trebuie admirat spiritul colegial.

În minţile noastre stoarse de PC si smartphone se formează o legatură strânsă şi asta numai datorită dirigintelui. Relaţia diriginte-clasă se schimba faţă de gimnaziu. În timpul liber nu mai comunică dirigintele cu tine doar prin intermediul părintelui în cazul în care ai reuşit să duci problema la extrem, clasa se întalneşte cu dirigintele la un suc, o măslina, o scobitoare.

De abia aştepţi să vină liceul, nu ?

Toata nerăbdarea asta se schimbă.

Apare sindromul ql (chiul).

** Cam aşa te simţi în ziua în care ai sindromul ql. **

Sunt undeva foarte sus şi văd cum monotonia dimineţii ne pune piedică gândurilor. Personalitatea se dezvoltă. Mai dai de :

- un pierce

- un tatuaj 

- un anturaj. 

Cafeaua de la aparatul de după colţ te mai ţine în viaţă. Muzica din pauze ne trezeşte, ea ne aduce mulţi prieteni, ea ne şi aduce mulţi profesori care ne spun sa dăm volumul mai încet.

Domnul director însa vrea să ne aducă aminte că liceul nostru este o şcoală demnă de lăudat. Ţine mortis să ne amintească asta. Cum ? Cum altfel decât cu un ecuson ? Onisifor Ghibu s-ar simţi foarte prost dacă ar vedea ca mulţi i-au luat faţa (îmi pare rău) .

Sunt o persoană care are sindromul Ghibu. Sunt plină de entuziasm, plină de fericire, de câte ori merg pe centru, port ecusonul şi le arat tuturor că sunt o “ghibista”. 

Am ales Ghibu pentru că stiam că ma va aduce în situaţia în care să fiu mai mult decât mândră că, în clasa a 8-a, în prima căsuţă am trecut “ Liceul Teoretic Onisifor Ghibu Oradea” .

De ce Ghibu ? Pentru că : atmosferă bună; profesori impecabili, demni de urmat; pentru că există respect şi certitudine.

Multumim, Onisifor Ghibu !

Te mai vreau ?

https://www.youtube.com/watch?v=mWRsgZuwf_8

Marți.

Îmi e somn.
Este destul de târziu.
Paprika Tv e postul care mă ajută să mă relaxez. Destul de ciudat dar chiar funcționează.

Miercuri dimineața.

Am avut un vis ciudat. Ei bine, până la urmă e doar un vis, cu toate că așa zis-a "persoană iubită" mi-a apărut și s-au întâmplat chestii destul de dubioase.
Toata ziua m-am gândit la visul ăsta, dar nu mă pot lăsa dusă de val de un vis stupid, cu toate că nu eram doar noi, eram un grup de prieteni, undeva la munte, era și cea mai bună prietenă.
Am încercat să trec peste.
M-am uitat la o comedie. Cea mai amuzantă parte a fost că tot nu puteam să-mi scot visul din minte.
M-am gândit să mă uit la un horror bun, cu mult sânge și oameni morți ca să îmi sară gândul la monștrii, nu la monstuozitatea mea de vis.
Nu am reușit. Am ieșit cu prietena mea la un ceai, o țigară, să ne destindem puțin.

Joi dimineața.

Același vis,
Într-un fel eram ușurată. mi-am revăzut iubirea, chiar îmi lipsește. Ironia sorții face ca odata un străin ne-a spus că o să fim mereu împreună.
Mi-am prelungit perioada de "ebrietate", stăteam și mă uitam în gol.
Același. Se mai întamplă, nu cred că ar avea rost să mă alarmez.

După o săptămâna. Luni seara.

Toată săptămâna același vis, aceleași gesturi, aceleași sentimente.
Mă pregătesc iar de rutina somnambulă.
Nu credeam să-nvăț a te dezamăgi vreodată.
Ești imperiul meu, aici mă ascund de oricine. Îmi e frică, adorm, ai grijă de mine, mă simt în siguranță într-un loc creat de subconștientul meu.

Te mai vreau ?
Mă mai vrei ?

Ne revedem în vis, iubitule.

Diary

Dragă jurnalule,

Astăzi a fost o zi aşa de bună smr. Am dormit la Patri, a fost ok, am râs, am glumit. M-am trezit cu o faţă minunată

După m-am gândit să arat bine .FAIL

Am încercat totuşi să repar situaţia. Să repar ziua. Ce e mai bun decât Lords? Îţi spun ce e mai rău, să stai juma de ora în baia din Lotus să repari totul.

Grozav. Ştiu, eşti obişnuit cu poze d-astea. Ce viaţă am de omor copaci degeaba, oricum e un jurnal, cine căcat o să citească? Oh salut mami te iubesc :):)

Bun, să continui, eram pe tramvai. NORMAL că stăteam şi priveam oameni, şi prin asta vreau sa zic că ascultam ce zicea Patri şi ascultam şi ce se petrecea în jurul meu. Unu s-o făcut „muci”, wo senzaţional. Juma de Oradea o să afle acum, ce bine. Acum sughiţ, toată mă cutremur.Oh ascult Rotting Christ – Cine iubeşte şi lasă ♥ . Dacă ai putea vorbi m-ai întreba ce e cu mine de ascult doină rock **rolling my eyes till jesus**Anyway. Am ajuns în Lords, da şi normal că am luat 3R şi am mers pe jos până acolo. Zici că escaladam munţi aşa bătea vântu. Uneori am impresia că tot vântu vine spre mine.
Fek, mă simt ciudat să scriu. Jurnalu' ăsta poate fi ca un screenshot, îmi poate distruge viaţa dacă îl vede cine nu trebuie.

Fuck, mi-am dat seama de ceva : Am ajuns în punctul în care nu mai pot să plâng după cineva.
E cea mai stresantă şi frustrantă chestie. Uneori am impresia că nu am glande lacrimale.Nu mai am sentimente. Nici nu îmi dau seama dacă am ţinut vreodata la o persoană sau nu.
Ah, eram lângă Lotus şi trece un coate-goale pe lângă noi şi ne face gotice.
Dacă aş avea ceva putere magică, i-aş sparge faţa. Părerea ta contează, în lumea ta.
Anyway, acum stau şi am o dorinţă nebunească să scriu şi poate chiar să ademenesc persoane noi.

Nu ştiu cât de ciudat ţi se pare străine că stau ca orice om normal să privesc alţi oameni. Îţi vine să crezi sau nu, poţi să îţi faci o părere despre persoane chiar după înfăţişare, asta dacă eşti in stare să faci diferenţa între bun-gust si emo.

Eu am o lume a mea, unde numai eu am dreptate, unde opinia ta e egal cu 0, la fel ca şi tine de altfel dacă eşti un ratat.

Am o presimţire că nu oricine poate să citească blog-ul acesta. Vă simţiţi jigniţi şi inferiori?

Ei bine da, sunteţi inferiori deoarece vă pot captura timpul dacă ştiu să scriu. La fel de tare sunteţi şi superiori deoarece pagina creşte tot mai mult pe zi ce trece datorita vouă.

Dar asta e cu totul altceva.

Zilele astea am să vă demonstrez că fata ce scrie aici e pe bune, mă descriu în unele situaţii şi voi încerca să atrag cât mai multe persoane în jocul meu.

Pupici