"Când deodată tu răsărişi în cale-mi/Suferinţă tu,dureros de dulce/Pân-în fund băui voluptatea morţii/Neîndurătoare."
Mersi Eminescu pentru insipraţie.
Îmi
amintesc tot. Îmi amintesc ce bluză purtai, îmi amintesc primul
mesaj pe care mi l-ai trimis. Îmi amintesc râsul tău,mirosul
tău,zâmbetul tău,îmi amintesc ziua exactă a primului nostru
sărut.Îmi amintesc fiecare sentiment pe care l-am simţit,toate
speranţele pe care le-am avut;îmi amintesc toate lucrurile la care
am renunţat doar pentru tine.Îmi amintesc cum viaţa mea s-a
schimbat,îmi amintesc lucrurile pe care mi
le-ai spus..
Îmi amintesc zâmbetul tău timid, felul în care te jucai cu părul meu,îmi amintesc cum mă strângeai în braţe atât de tare încât nu puteam respira,dar iubeam asta mai mult ca orice.
Îmi amintesc totul despre tine.Părul tău şi faţa ta perfectă şi cum nu puteai să faci niciodată ceva rău..
Dar îmi amintesc şi ultima zi,ultimul sărut,ultimul mesaj.
Îmi amintesc de toate lacrimile vărsate,de felul în care mă simţeam,îmi amintesc cum aşteptam mesajul care nu a venit niciodată.Îmi amintesc că mă simţeam folosită şi rănită.Îmi amintesc că mă întrebam cum poţi să ştii totul despre mine,cum am putut să îţi dau fiecare bucăţică din mine şi nu a fost suficient.
Îmi amintesc fiecare lucru care m-a facut să răd şi fiecare lucru care m-a facut să plâng.Ştiu că nu mai putem avea ce am avut,dar putem să începem ceva nou.
Îmi amintesc zâmbetul tău timid, felul în care te jucai cu părul meu,îmi amintesc cum mă strângeai în braţe atât de tare încât nu puteam respira,dar iubeam asta mai mult ca orice.
Îmi amintesc totul despre tine.Părul tău şi faţa ta perfectă şi cum nu puteai să faci niciodată ceva rău..
Dar îmi amintesc şi ultima zi,ultimul sărut,ultimul mesaj.
Îmi amintesc de toate lacrimile vărsate,de felul în care mă simţeam,îmi amintesc cum aşteptam mesajul care nu a venit niciodată.Îmi amintesc că mă simţeam folosită şi rănită.Îmi amintesc că mă întrebam cum poţi să ştii totul despre mine,cum am putut să îţi dau fiecare bucăţică din mine şi nu a fost suficient.
Îmi amintesc fiecare lucru care m-a facut să răd şi fiecare lucru care m-a facut să plâng.Ştiu că nu mai putem avea ce am avut,dar putem să începem ceva nou.
Suferinţa se rezumă la durere. Iubeşti durerea, te scapă de realitate.
Te distruge, te vrea tot mai aproape.
Dar aceasta durere se poate transforma în ceva bun ?
Desigur
Va urma..
