Sunt vocea mea

Trage aer în piept !
Inspiră.

Expiră.

Zâmbeşte. Un zâmbet adevărat, nu unul din acele zâmbete false.

Fă-i complimente unui străin. *eu sunt un străin*
Îmbrăţişează o pernă pufoasă.

Ascultă muzică. Multă muzică. Muzică bună.

Mănâncă ceva delicios.

Închide ochii şi relaxează-te.

Du-te în locul în care eşti cel mai fericit.

Citeşte.

Uită-te la un film.

Nu te gândi la trecut sau viitor.

Sună un prieten.

Îmbracă-te frumos, chiar dacă e numai pentru tine.

Lasă totul să treacă de la sine.

Scrie.

Desenează.

Înnoată.

Mergi cu bicicleta.

Cântă.

Vorbeşte tare.

Spune-ţi că eşti frumos,pentru că eşti.

Eşti frumos.

Eşti frumoasă.

Nu uita că ai valoare.. şi încă de aia mare.

Fumează la naiba ! 

Iubeşte-te !! E cel mai important.

Acum trage aer în piept. Inspiră. Expiră. Repetă.

Mi-aş dori să fi avut voce să spun asta. Acum, practic, sunt o fosilă, probabil în putrefacţie.

Dragilor,viaţa e prea scurtă să verifici câte grade sunt.. pe sticlă.

Credeam că la bătrâneţe o să îmi pese numai de data expirării (vieţii mele) şi de moaşte.

Am derulat înainte şi înapoi până am obosit. Am dat de o zi mai ciudată. Stăteam şi vorbeam singură. Zi tipică, lenevesc, îl ascult pe Bean şi pe cei de la Arctic Monkey cum „We could be together/ If you want it to”.

Într-o zi o să cresc. Azi nu e acea zi. Viaţa e prea scurtă să îmi fie dor de copilărie, de vremea când tot ce conta era să prind Tom&Jerry de dimineaţă. Am prea puţin timp să nu profit de orice avantaj. Mă simt stupid să mă gândesc la faptul că antiteza adolescenţă - bătrâneţe stă în nişte chestii de care nu sunt sigură că o sa ajung să le fac sau nu.

Am ajuns la sfârşitul casetei. Fără să ştie nimeni, am vrut să schimb titlul, dar mi-a dat error. Încercam să îmi prelungesc viaţa indirect. Am să mor când ultima persoană care mă cunoaşte o să moară !

Am închis caseta.

Am tras aer în piept.

Inspir.
Expir.
Zâmbesc.

Repet.

 Sunt moartă.